Am tăiat pepenele bucăți și l-am pus să se odihnească împreună cu o parte din cantitatea de zahăr (cam o treime) și cu zeama de limetă. Pentru aspect, am pus și câteva feliuțe foarte subțiri de limetă tăiate în două. După vreo două ore, pepenele lăsase deja mult sirop, pe care l-am scurs și l-am pus la fiert cu zahărul rămas și cu vinul. Am avut o parte de lichid la două părți de zahăr și trei părți de pepene bucățit.
Sucul de pepene și vinul au fiert aproape o oră cu zahărul până a rezultat un sirop legat. Atunci am pus bucățile de pepene, pe care le-am scurs bine înainte, ca să nu dilueze siropul. Am adăugat vanilia și cuișoarele și lăsat totul să fiarbă doar câteva minute, ca să nu se zdrobească bucățile de pepene. Am pus dulceața fierbinte în borcane. Două borcănele, mai exact.
E o dulceață deosebită: fină și cu textură delicată, răcoritoare. Enjoy!
buna.ai un blog foarte interesant.felicitari!
RăspundețiȘtergerenu am mancat niciodata dulceata de pepene dar nici nu iti poti inchipui cat sunt de curioasa ce gust si ce textura are.ramane sa experimentez.o zi minunata iti doresc!
Foarte interesanta aceasta reteta. Merita incercata. plus ca pe mine ma omoara de placere mirosul de pepene galben. E aproape afrodisiac.Asa ca dulceata ar fi si mai mult afrodisiac.Mi se pare, din descriere, ca n-am gustat, foarte potrivita pentru vara, servita langa acel suc de ghimbir de care am citit. Cred ca merg ca branza cu strugurii. La mai mare si mai multe idei.
RăspundețiȘtergereAsta ,da.Buna, buna, buna...
RăspundețiȘtergereNu ai stare si-mi dai si mie pofta de viata...
Tine-o tot asa.
Anda
Sarah, multumesc pentru urari. :) Sa stii ca este intr-adevar deosebita aceasta dulceata, daca ai rabdare sa o faci.
RăspundețiȘtergere