Oţet cu rozmarin

Am tot văzut prin magazine oțet aromatizat cu diferite plante și le-am și încercat pe unele dintre ele. Dezavantajul major al ofertei din magazine mi se pare însă a fi acela că sticlele au capacitate prea mare, astfel că este destul de dificil să cumperi mai multe tipuri, pe care să le consumi în termenul de valabilitate, înainte să-și piardă aroma. Ori, nu știu să fi văzut prea des sticle de oțet aromat mai mici de 250 de mililitri.

De aceea, m-am gândit că ar fi mult mai eficient să îmi prepar singură oțeturile aromate, în ce cantități vreau eu. Și am început cu rozmarin, dar am în gând și niște oțeturi aromate cu fructe, despre care mi-am făcut o idee pornind de la cireșele conservate în oțet.

Am avut nevoie de o mână de rozmarin proaspăt și de o cană de oțet de vin alb, iar pentru ”ambalare” de o sticla ceva mai mare și mai multe sticluțe mici, toate cu dop etanș.

Am spălat rozmarinul și l-am tocat bucățele mici, după care l-am pus în sticla cu capacitate mai mare. Între timp, am pus oțetul la fiert, iar când a început să clocotească l-am turnat în sticlă, peste rozmarin. Am închis sticla și am pus-o la păstrat, la temperatura camerei.

La început, plantele au plutit în oțetul fierbinte, dar până a doua zi compoziția s-a decantat. În timp, și plantele și-au schimbat culoarea, devenind mai închise, semănând cu cele uscate.

În această variantă de preparare, oțetul se lasă trei zile la aromat, apoi se scurge și se pune iar în sticle, adăugând câte o crenguță verde de rozmarin.

Oțetul aromatizat poate fi preparat și la rece, punând plantele bine spălate în sticla cu oțet, care trebuie să stea apoi la răcoare. Durata de macerare este mai mare în acest caz, de aproape două săptămâni.