M-am întors din concediu cu o sarsana de idei de experimentat în bucătărie şi câteva cutii cu materie primă: gălbiori, zmeură, mure şi cireşe. Nişte cireşe la fel de mici precum cireşele amare, dar foarte dulci, despre care am aflat apoi că li se mai spune ”de pădure” ori ”sălbatice”. Habar nu am care le este numele, până la urmă, ceea ce știu este că bunica mea făcea în fiecare an dulceața asta. Avea în curte doi cireși bătrâni, unul ”sălbatic” și unul cu cireșe negre, atât de obișnuiți prin părțile locului încât mult timp am fost convinsă că așa trebuie să arate cireșele și nu altfel.
Cireșii aceștia sunt mult mai înalți și mai greu de escaladat decât cei care fac cireșe albe ori pietroase, așa că era exclus să ajung să culeg ceva mai sus de prima creangă. Am reușit să strâng cu greu cam 600 de grame de astfel de fructe.Ajunsă acasă, le-am spălat, am scos sâmburii și au rezultat două pahare mari de fructe (bunica le spunea pahare de apă, dar eu le folosesc pentru bere), la care am adăugat cam un pahar și jumătate de zahăr, o linguriță de zeamă de lămâie și câteva frunze de mentă. Nu am pus zahăr în cantitate egală cu fructele, cum era normal, din două motive. În primul rând, cireșele erau foarte dulci. În al doilea rând, îmi aminteam că această dulceață se leagă destul de repede și bine, așa că nu era nevoie să mai grăbesc eu procesul printr-un surplus de zahăr.
Am pus cireșele în cratiță cu zahărul, în straturi, după care le-am lăsat să se odihnească. Zece minute mai târziu, am prins un hoț mâncând direct din oală...
Ce a mai rămas după atacurile repetate din seria ”mami, mai vreau una” a fost pus la foc viu. Am strâns permanent spuma care se formează și am lăsat să fiarbă cam 20 de minute.
Aproape de final am adăugat zeama de lămâie. Când dulceața a fost bine legată, am luat-o de pe foc și am pus-o fierbinte în borcan. Unul de 330 de grame, că atâta a rămas din ea, săraca!
Iar când le-am pus la borcan, am făcut ca bunica, adică am pus deasupra o crenguță de mentă.
O dulceaţă ca asta e păcat să nu o savurezi cu un pahar de apă rece alături...
da/mi*am revenit/iar inghit in sec
RăspundețiȘtergereferice lui Radu
Mai pastrez putina dulceata si pentru tine, Anda. :)
RăspundețiȘtergereBuna
RăspundețiȘtergereAm si eu o problema, poate ai vreo idee, in asa fel incat sa mai pot "repara ceva". Am fiert prea mult dulceata de cirese si s-a caramelizat. Mai exista vreo sansa de a o drege?
Multumesc anticipat pentru raspuns.
Felicitari pentru blog! Este foarte util!
gabrielaa, pune toata dulceata iar la fiert putin, cu un adaos de lichid (apa, vin alb ori suc de fructe).
RăspundețiȘtergereCa sa iti ie mai usor sa versi dulceata din borcane, incalzeste-le mai intai, in apa fierbinte.
Sa stii ca nu ar fi o problema gustul de caramel, dar probabil ca dulceata este prea uscata, nu? Am caramelizat si eu serios un gem din greseala si a fost chiar bun. Vezi reteta asta : http://bucatareli.blogspot.com/2010/10/un-gem-caramel.html
Multumesc mult pt. raspuns. Da, dulceata este prea uscata, dar gustul de caramel e placut, chiar interesant, pot spune. Citisem de gemul pe care l-ai caramelizat si de aceea nu am mai vazut asa de grava greseala mea, numai ca, asa cum am scris mai sus, era vorba de uscaciune.
RăspundețiȘtergereMultumesc inca o data pentu raspuns!
gabrielaa, ma bucur sa pot fi de folos. Te astept cu drag aici, pentru un sfat ori pentru o dulceata buna...
RăspundețiȘtergere