Lichior de kiwi

Am văzut câteva reţete de băuturi din fructe tare uşor de preparat în casă. Mi-am zis să încerc şi am început cu un lichior de kiwi. Cum era prima oară, am avut o cantitate mică de fructe şi am adăugat celelalte ingrediente păstrând proporţiile din reţeta originală.

Am avut în jur de 750 de grame de kiwi, jumătate de kilogram de zahăr şi 200 de mililitri de vodcă (poate fi utilizat şi alcool alimentar), pe care am adăugat-o mai târziu, cantitatea fiind calculată în raport de cea de suc obţinută în urma macerării. Am curăţat fructele, le-am tăiat bucăţele, le-am zdrobit uşor şi le-am amestecat cu zahărul. Am avut o sticlă cu gâtul larg, în care le-am pus la macerat împreună cu zahărul, la temperatura camerei.

După aproape două săptămâni...

... am măsurat cantitatea de suc - 400 de mililitri - şi am adăugat alcool pe jumătate din cât suc de kiwi aveam.

Cu aceeaşi ocazie, am adăugat un baton de scorţişoară (favorita mea, aş pune şi în tocana de legume, la cât de mult îmi place) şi câteva cuişoare. Am lăsat iar la macerat cam o săptămână.

Fructele pot sta mai mult ori mai puţin la macerat, în raport de cât sunt de zemoase, de cantitatea pe care o prelucraţi şi de temperatura la care stau. O cantitate mai mare de fructe va avea nevoie de un timp de macerare mai lung. Cât priveşte temperatura, dacă este prea mare (peste 23-25 de grade Celsius), riscaţi ca fructele să se strice, în loc să fermenteze controlat şi să dea gustul dorit băuturii. De asemenea, cantitatea de alcool adăugată - alcool alimentar, vodcă, ţuică tare ori palincă - poate varia, în raport de tăria adaosului şi de tăria pe care doriţi să o aibă băutura.
În final, după ce m-am săturat de aşteptat, am pus la răcit şi apoi am degustat.

A fost bun, ceea ce m-a încurajat să încerc şi altele asemănătoare. Cum ar fi afinata, despre care vă povestesc în câteva zile, cât mai are nevoie să stea la macerat.