Acum vreo două săptămâni, ciuperci adevărate de la munte mi-au dat puţin de furcă până le-am încolonat regulamentar în borcane, pentru câteva luni, în formaţie simplă ori în combinaţie cu gogoşari şi ceapă. Tot de la munte a venit acum la mine un coş cu mere crescute cu aer tare şi curat, departe de poluarea de toate felurile.
Aşa că iar am de lucru câteva seri şi nu pot să nu vă povestesc şi vouă. Asta cu atât mai mult cu cât, în ultimele câteva zile, şi doctorul, şi puideblog au atacat subiectul merelor mai mult sau mai puţin eco. Aşa că mă laud şi eu puţin cu al meu coş de mere eco...
Despre ce soartă au avut aceste fructe şi despre speranţa de viaţă a dulciurilor de casă, în familia mea, vă spun data viitoare când mai vorbim despre mere...
cele mai bune mere, sanatoase si gustoase!
RăspundețiȘtergereSpor la treabă, te aşteptăm să revii cu produsele! :)
RăspundețiȘtergerevăd că merele sînt la mare preț zilele astea, ceea ce nu poate fi decît un lucru bun; spor în toate, cele bune.
RăspundețiȘtergerePrimite cadou merele, chiar foarte bine primite... Multumesc, domnule doctor! :)
RăspundețiȘtergere