Mi-aduc aminte cum mirosea toată casa când făcea bunica pâine. O pâine împletită ca un cozonac, dulce şi mirositoare. Nu am mai mâncat aşa ceva de ani buni şi nici nu cred că o voi mai face. Bunica s-a dus de mult spre altă lume şi a luat cu ea reţeta şi sufletul pe care îl punea în împletitură... Ani întregi am astupat locul pâinii cu o cocă făcută "la metru", ca multe altele în societatea socialistă multilateral dezvoltată şi, apoi, în societatea capitalistă de consum. Pâinea bunicii a rămas o amintire dintr-un alt secol, legată de altă lume şi de alţi oameni decât cei care ne obosesc zilele astăzi.
M-am apucat şi eu să fac pâine acasă după ce am primit un cuptor electric pentru pâine. Şi, odată cu el, şi o reţetă potrivită. Sigur că nu m-am mulţumit cu ea şi am încercat şi căutat propria combinaţie. S-a dovedit că nu-i la fel de uşor ca la dulceţuri, proporţiile potrivite sunt mult mai importante aici. M-am resemnat, în cele din urmă, renunţând momentan la alte improvizaţii decât schimbarea tipurilor de făină, păstrând aceeaşi cantitate totală.
Pe scurt, pentru o pâine de 900 de grame: patru măsuri făină (circa 800 de grame), două măsuri de lapte (400 de mililitri), un cubuleţ de unt, o măsură mare de zahăr (o lingură), tot atâta sare şi o măsură mică de drojide granulată (circa 5 grame). Toată cuantificate cu cele două măsuri din plastic aferente cuptorului de pâine.
Evident că am îmbunătăţit, cu seminţe de susan şi floarea soarelui, cel mai adesea. Dar e tare bună şi cu mac, chimen ori dovleac. Şi, dacă tot vorbim despre îmbunătăţiri, să mai spun că făina nu a fost mereu aceeaşi: am încercat făină neagră, integrală de ovăz ori de orez, care merg taaare grozav cu seminţele de fenicul. (O combinaţie cu toootuuul specială este cu scorţişoară măcinată şi măr ras în loc de seminţe.) Şi chiar făină de secară am pus, dar am constatat că nicio combinaţie nu creşte bine fără făina albă. Încă mai sper să descoper o variantă în care, din făină de alte cereale decât grâu, să obţin o pâine mare şi pufoasă...
Toate grămadă sunt puse în vas, în ordinea de mai sus. Laptele şi untul să nu fie reci, ca să crească bine pâinea. Restul îl face maşina, dar îi prinde bine un pic de ajutor: cu o coadă de lingură din lemn, subţire ca o spatulă, aduc spre centru făina adunată în colţurile vasului, ca să fiu sigură că nu rămâne pe coaja pâinii, la copt.
Şi stă la crescut apoi. O dată şi încă o dată. Cu totul, trei ore durează până iese pâinea aburindă şi gata de mâncat.
Gata, atâtea poze am avut. De poza de final am uitat pur şi simplu... Ne-a "furat peisajul" şi am atacat pâinea. Am tot ciugulit-o până când nu am mai avut ce poza, dar promit că mă revanşez la prima pâine. Oricum, după aşa ispravă, am decis să nu mai punem seara pâini la copt, pentru că e degeaba: nu mai apucă dimineaţa.
Nu ştiu dacă pâinea asta va fi, pentru copilul meu, ceea ce era pentru mine pâinea bunicii. Sigur însă e alternativa la pâinea "la metru" pe care oamenii care ne obosesc zilele o vând, în secolul acesta. Şi, mai ales, e "pâinea de acasă", cu "seminţe pentru putere" în ea.
Chiar discutam cu o colegă zilele trecute despre maşina de făcut pâine. Că mă bătea un gând...
RăspundețiȘtergereTot aşa, din pricini de nemulţumire faţă de pâinea pe care o găsim în comerţ.
(Deşi am descoperit o pâine care ne place, neagră, cu miez îndesat - dar nu găsim mereu.)
Ai încercat şi reţeta care cuprinde doar apă, drojdie, sare, făină?
of, şi eu care credeam că dacă te-ai specializat mă lămureşti şi pe mine, o maşină de pâine identică cu a ta din poze avem şi noi, mie îmi place pâinea neagră, dar într-adevăr nu creşte aşa de bine ca aia albă. deşi îmi aduc aminte că la început nu erau diferenţe, poate a obosit maşina între timp, că acum chiar jos rămâne puţin cleioasă, în rest e Ok, pufoasă, crescută. Nu ştiu de ce. Am mai întrebat şi pe alţii care fac tot pâine neagră la maşină şi ei pun mai multă apă (sau alt lichid), se pare că la altă făină decât albă e nevoie. O să încerc şi aşa, să vedem ce iese... dacă afli tu alte trucuri între timp, aştept să le împărtăşeşti.
RăspundețiȘtergere@Teodora, am incercat, dar nu este la fel de pufoasa si dulce. Aceea e varianta de post, sa zicem...
RăspundețiȘtergere@puideblog, inca mai caut multe raspunsuri. Daca e cleioasa si lasata la mijloc, ar merge pusa mai putina drojdie, eu asa am facut.
Oricum abia am deschis subiectul. Am incercat si retetele din carticia ei, dar nu am fost prea multumita de ce a iesit.
Buna,
RăspundețiȘtergereDin aceeasi nemultumire vis-a-vis de painea lipicioasa din comert, de mai bine de trei ani am cumparat si noi masinuta pentru paine. Tot de atunci nu am mai cumparat paine din comert decat in cazuri cu totul exceptionale si foarte rare. Daca este sa ma intrebati care sunt obiectele electrocasnice, din casa mea, de care nu m-as putea desparti, atunci acestea sunt: masina de spalat, masina de paine si aparatul de purificat aerul.
Cristina
@Cristina, de acord cu tine, dar as adauga masina de spalat vase. :D
RăspundețiȘtergere