Suc de cătina

Cătina îmi trezește amintiri nu foarte plăcute, anul trecut m-am încăpățânat să îi curăț toate codițele înainte de a o pregăti pentru sirop. Poate de aceea, anul acesta, am avut o reținere în a prepara dulceață, de exemplu, din cătină ori altceva care să presupună migăloasa muncă de  îndepărtare a codițelor. Așa că m-am orientat spre ceva muuult mai simplu și am lăsat codițele să trăiască și să fiarbă fericite împreună cu prietenele lor de-o viață, bobițele de cătină.  

Am preparat un suc. De fapt, ai putea spune că e un fel de compot. Nu mai știu exact de unde am rețeta... știu doar că nu am citit-o, ci am cules-o din folclorul gastronomic. Am pus-o în aplicare pentru că este simplă, o voi ține minte pentru că mi-a plăcut ce a ieșit.

Pe scurt, zahăr și cătină în cantități egale și apă, într-o cantitate de șase ori mai mare decât cătina. În cazul meu, a fost vorba despre jumătate de kilogram de cătină, jumătate de kilogram de zahăr și trei litri de apă.  

Nu este cine știe ce de spus despre preparare: puneți cătina cu apa și cu zahărul într-o cratiță, le lăsați pe foc viu (dar nu puternic) și le dați la o parte după ce au fiert cam 15 minute. După care strecurați și puneți la răcit.

V-am spus că nu este mare filozofie. Este un fel de compot, până la urmă, dulce și bine mirositor, care lasă în urmă o aromă plăcută.

Sigur că se pot face din cătină multe alte preparate, cu minunate virtuți in tratarea naturistă a nenumărate afecțiuni și cu rol în întărirea sistemului imunitar. Dar nu asta mi-am propus, ci să obțin o băutură răcoritoare pentru un copil care nu este mare amator de licori cu gust de medicamente. Iar dacă, pe lângă asta, facem un pic de bine și la sănătate... atunci ne bucurăm și mai mult.