Rețeta asta se numără printre acelea din care nu le voi folosi prea des, deși nu e chiar cea mai a naibii de preparat. De fapt, prepararea în sine nu e cine știe ce, dacă reușești să treci cu bine de proba de curățat bobițe de codițe. Iar bobițele astea chiar își iubesc la nebunie codițele, dacă judeci după cât de tare se țin unele de altele... Iar când credeam că am înfrânt, am încurcat vasele și am scăpat o mână de cătină virgină peste bobițele curățate.
Dar să revenim la obiectul principal al discuției, respectiv siropul de cătină (căci despre el este vorba), redenumit în familie drept ”sirop de putere din care bea Sportacus”, pentru că altfel nu am reușit să conving juniorul familiei de efectele benefice ale acestei băuturi. Nu am verificat dacă Sportacus - personajul acela cu echipament de Universitatea Craiova, care vine, marțea, cu Gazeta sporturilor - chiar bea așa ceva, dar sunt sigură că nu s-ar supăra să afle că i-am folosit notorietatea pentru a convinge un copil să mănânce sănătos.
Așadar, după ce am scăpat de codițe și crenguțe, am rămas cu jumătate de kilogram de cătină, pentru care am avut nevoie de 600 de grame de zahăr, o lămâie și o căniță de apă.
Din apă, zahăr și seama de lămâie puse la fiert am obținut un sirop, pe care l-am lăsat la răcit cât am spălat cătina și am zdrobit-o bine. În loc de zahăr poate fi folosită miere și se poate renunța la fierbere.
Am pus cătina zdrobită și siropul de zahăr cu lămâie împreună într-un vas, pe care l-am lăsat la temperatura camerei timp de patru zile, timp în care am amestecat din când în când. După acest interval, am strecurat compoziția, obținând în jur de 700 de mililitri de sirop dulce-acrișor, pe care l-am pus într-o sticlă, la rece.
E bun și dulce și foarte sățios, ca să nu mai spun de efectele sale terapeutice, dacă ne gândim că acest fruct conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul și de zece ori mai multă decât citricele. Amestecat cu apă minerală, rezultă o băutură bunicică.
Pentru mine, singura problemă rămasă nerezolvată privește o pungă de un kilogram de cătină pe care îmi fac curaj să o provoc la o nouă partidă de curățat de codițe. Poate iese totuși și o dulceață...
Să ştii că e bună cătina în dulceaţă. Ţi-a ieşit super siropul!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Adelina. Presupun ca e buna dulceata. Daca rezolv cu coditele, fac si o dulceata...
RăspundețiȘtergereTe admir ptr munca de chinez batran -desprinderea coditelor) :))
RăspundețiȘtergereSpune-mi te rog ca cantitate de catina ai avut la inceput cu tot cu crengi si codite, de ai ramas dupa aia cu jumate de kg?
sakura, am avut cu foarte puin peste jumatate de kilogram. Adica m-am chinuit atat fara ca ele sa simta mare diferenta...
RăspundețiȘtergereoh. deci crengutele nu cantaresc chiar asa de mult...
RăspundețiȘtergereVroiam sa iau si eu, si nu stiam cum ies mai bine; sa cumpar cu tot cu crengute sau numai boabele. diferenta e pretul de 3 ori mai mare
Daca iei catina curatata de codite, atunci se explica pretul.
RăspundețiȘtergereCat despre crengute... eu ma refeream la crengute de cativa centimetri, nu multe si nu mari.
Am luat si eeeu! In sfarsit.
RăspundețiȘtergereCe bucurie pe mine.
Acum fac cu miere ;)
Siropul de catina eu il fac astfel:2 kg catina se dau prin storcatorul de fructe de unde rezulta un suc gros care se amesteca cu 1 kg de zahar.Toata cantitatea se pune intr-o cratita si se tine aproximativ 2 zile unde se amesteca din cand in cand pana se topeste zaharul.Se pune in sticle si se tine la frigider.Pregatit astfel catina isi pastreaza toate vitaminele.
RăspundețiȘtergereelena, asta e varianta mult mai sanatoasa, e adevarat. Dar, daca faci siropul la rece, mai bine folosesti miere in loc de zahar.
RăspundețiȘtergeredomnilor catina a facut miracole si acum 200 de ani la greci si face si acuma
RăspundețiȘtergere