Dulceaţă de kaki, kiwi şi mere

Ce poţi face într-o zi de iarnă grea, în care vâjâie viscolul pe la colţurile casei? O dulceaţă, spre exemplu. Stai în bucătărie, la căldură şi mănânci bunătăţi. Sigur, pentru asta trebuie să fi avut deja materia primă, dar cine nu ascunde în casă un fruct cu vitamina C, când virusurile se agită pe-afară precum câmpurile anticiclonice la întâlnirea cu aerul rece venit din Câmpia Rusă?

De data asta folosim - în cantităţi egale - kiwi, măr şi kaki, adică fructul acela care aduce pe dinafară a roşie, iar pe dinăuntru a pepene galben şi care miroase a piersică bine coaptă. Plus ceva esenţă de mentă, zeamă de lămâie şi, deşi nu aş fi vrut, câteva linguri de zahăr. Kiwi şi kaki - spălate, curăţate şi tăiate bucăţele. Fără prea mult zahăr (trei-patru linguri la jumătate de kilogram de fructe), căci un singur fruct de kaki este suficient să îndulcească până şi sondajele pre-electorale ale PDL-ului.

Merele tăiate bucăţele se pun la fiert cu apă cât să le acopere, în timp ce kaki şi kiwi zac pe alt ochi de aragaz, într-o cratiţă din inox.

Când s-au înmuiat merele, se pasează, iar piureul de mere se adaugă fructelor de kiwi şi kaki bucăţite. Figura asta se explica prin faptul că cele două fructe exotice nu au suficientă pectină (substanţa care provoacă legarea dulceţurilor şi a gemurilor), care se regăseşte în schimb cu prisosinţă în mere. Fierbe totul la foc viu cam 20-30 de minute, adăugând spre final zeama de la o jumătate de lămâie şi esenţa de mentă.

Ce rezultă din combinaţia asta, puteţi vedea singuri.

Ce gust are... asta ştie doar cine a avut acces la borcănelul ascuns în frigiderul meu. :)))

Gem de fructe japoneze cu ghimbir

Aţi mâncat vreodată kaki? Eu nu, până ieri. Nici nu ştiam că există şi poate nu sunt singura. De asta am şi pus în titlu "fructe japoneze"... Câţi ar fi ştiut despre ce este vorba dacă scriam kaki în loc? 

Trecând prin piaţă, am văzut nişte roşii ciudate într-o lădiţă şi am întrebat ce soi sunt şi cât pe ce să mă fac de râs, pentru că nu erau tomate, ci nişte fructe dintr-o zonă subtropicală. Lângă mine, încă două persoane aveau aceeaşi curiozitate legată de gogonelele uriaşe, aşa că m-am simţit uşurată că nu sunt singura care nu cunoaşte toate fructele înfiate subit de peste mări şi ţări.

Pentru că acest fruct chiar de peste mări şi ţări e adus, mai exact din Japonia. I se spune în multe feluri: piersica japoneză, piersică kaki, măr de Orient, mango coreean sau shizi (mai exact 柿子, în chineză). :)) Acum ştiu ce-i cu fructul acesta, mi-am făcut documentarea când am ajuns acasă. Iar cine vrea să (se) cultive, găseşte aici mai multe.

Ok, m-am văzut acasă cu şase bombiţe arătoase portocalii. Mari cât roşiile, dar cu urmele unor tulpini ceva mai zdravăne. Din punct de vedere al consistenţei şi al gustului, kaki este ceva între mango şi pepene galben, dar nu este atât de parfumat. Este foarte săţios şi foarte dulce. Din câte am aflat, conţine mult tanin, betacaroten, iar un singur kaki are vitamine cât două-trei portocale, ceea ce îl face eficient în combaterea bolilor cardiovasculare, a hipertensiunii arteriale, a diabetului şi a mai multor tipuri de tumori.

Am ales patru dintre fructe şi le-am curăţat de coajă. Am citit că pot fi consumate şi cu totul, când sunt foarte coapte, pentru că atunci concentraţia de tanin se reduce destul de mult pentru ca şi coaja să poată fi mâncată.

Ce am observat cât am tăiat la ele este că, dacă fructele nu sunt prefect sănătoase, după ce sunt curăţate, zonele lovite se înnegresc rapid şi le strică aspectul.

Iniţial, am vrut să fie dulceaţă, aşa că am tăiat cubuleţe mici fructele şi le-am amestecat cu zahăr: 700 de grame de kaki cubuleţe şi 250 de grame de zahăr. Am pus şi jumătate de căniţă de apă şi am pus totul pe foc viu.

Am pus şi un cubuleţ de ghimbir proaspăt. Aroma sa proaspătă se potriveşte foarte bine cu gustul dulce şi bogat al fructelor. Am tot amestecat însă şi am tot gustat, aşa că s-a dus dulceaţa şi a ieşit în loc gem...

Nu a fiert prea mult, pentru că fructele astea conţin multă pectină (şi betacaroten, şi circa 200 de calorii fiecare), aşa că gemul s-a legat binişor, deşi era destul de moale când l-am luat de pe foc.

Este foarte bună combinaţia de kaki şi ghimbir, dar data viitoare NU MAI PUN ZAHĂR. (Pentru că sigur va exista data viitoare.)  Este incredibil de dulce, deşi am redus de la început cantitatea de zahăr.

Din cele aflate astăzi, trag următoarea concluzie: gemul din kaki se poate face bine mersi şi fără zahăr, iar fructul este chiar indicat diabeticilor şi hipertensivilor.

Data viitoare voi face o marmelada dietetică, din care să poată mânca oricine şi oricât fără probleme.

UPDATE: Provocată de către Nicole, am mai scotocit un pic în căutarea unor informaţii despre cât de indicate sunt fructele de kaki pentru diabetici şi am constatat ca există chiar o dispută legata de acest subiect. De aici am aflat că substanţele din coaja de kaki au proprietăţi antidiabetice, iar de aici că sunt mai eficiente decât merele în prevenirea bolilor e inimă. Am încercat să găsesc o listă a nutrienţilor, dar am găsit atât de multe varianteşi atât de diferite, că nu am ştiut la ce să mă opresc. Mai caut...