Au apărut vişinele în piaţă. Am găsit ieri, cu 8 lei kilogramul, vişine frumoase şi dulci şi am cumpărat un kilogram cu gândul să fac nectar. Cum mi se pare plicticos să mă rezum la reţetele clasice, mi-am spus că nu ar strica să adaug nişte mentă. Iar trecând pe lângă frigider, mi s-a lipit de mână şi o bucată de ghimbir.
Am pornit la treabă cu un kilogram de vişine, 150 de grame de zahăr, câteva crenguţe de mentă, o bucată de ghimbir cam cât o nucă şi nişte suc de lămâie. Prima operaţiune - spălat vişinele şi curăţat de codiţe, apoi spălat menta şi pus la scurs.
Operaţiunea a doua e ceva mai migăloasă, dar nu poate fi sărită: se scot sâmburii din vişine. Menta se taie mărunt.
Între timp, am pus la fiert zahărul, dizolvat într-un pahar cu apă. Vişinele şi menta au ajuns împreună în robotul de bucătărie, unde au fost mărunţite cu simţul răspunderii.
Am pus în siropul care fierbea pasta obţinută din vişine şi mentă, împreună cu zeama de lămâie. Am adăugat ghimbirul ras, pus într-un difuzor pentru ceai, ca să-l pot scoate când opresc focul.
Combinaţia a mai rămas la fiert cam 15 minute, iar la final avea consistenţa unui suc de roşii. Poate fi făcut şi mai subţire, punând mai multă apă, dar şi ceva zahăr în plus, ca să se lege siropul înainte de a adăuga fructele la fiert.
Nectarul poate fi conservat pentru iarnă, dacă este pus în sticle cu gâtul larg şi sterilizat înainte de a ajunge în cămară.
Asta a fost prima şarjă de vişine pe anul acesta. Astăzi, dacă nu plouă, sunt convocată la un cules de vişine în vecini, care se va lăsa, probabil, cu un nou experiment...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu