Sos dulce de ardei iuți

Nu mă dau în vânt după combinațiile dulce-iute, dar rețeta de mai jos mi s-a părut de-a dreptul provocatoare. Iar asta pentru că este, de fapt, un fel de dulceață foarte picantă, care merge drept sos lângă fripturi ori pizza.
"Necesarul de materiale" este următorul: ardei iuţi şi ardei graşi (proporţia o stabiliţi în funcţie de cât de iute vreţi să fie sosul), zahăr şi oţet în cantităţi egale cu ardeii, câţiva căţei de usturoi, boabe de piper negru, sare. Mai merg adăugate un pic de nucşoară măcinată şi boia sau chilli.

Ardeii se curăţă de seminţe şi nervuri, cei graşi se taie în bucăţele mici, iar cei iuţi feliuţe, apoi se amestecă. Usturoiul de zdrobeşte, zahărul şi oţetul se pun împreună la fiert. Dacă vreţi ca sosul să nu fie foarte dulce, puneţi mai puţin zahăr şi oţet pentru sirop şi completaţi diferenţa cu suc de roşii.

Când oţetul şi zahărul puse la fiert au început să se lege, se adaugă în oală ardeii şi usturoiul, apoi se potriveşte de sare. Se mai păstrează la foc mic încă 15-20 de minute, amestecând din când în când. Imediat ce opriţi focul, adăugaţi piperul boabe şi nucşoara şi lăsaţi oala acoperită pentru un sfert de oră.

Am pus sosul fierbinte în borcan şi îl păstrez la rece. Am atacat borcanul prima oară cu ocazia unui mic dejun cu ouă ochiuri, dar nu l-am iertat nici la ultimul grătar. A mers foarte bine şi cu pizza mâncată la vecini...

O altă rețetă interesantă de sos iute am găsit la Costăchel. E următoarea pe lista mea de experimente picante...