Suc de roșii. Sau bulion

Roșii de grădină. Frumoase, proaspete și, mai ales, sănătoase. Ori, cum s-ar spune, ecologice, pentru că pământul în care au crescut nu a văzut alt îngrășământ decât decât produs zilnic fără voie de un grajd de vaci și cai. Asta am avut la dispoziție. Și cam atât trebuie, în principal, pentru un suc de roșii bun. Și camSau un bulion bine făcut. Sau pentru roșii în bulion. Diferența nu e mare și stă doar în timpul pe care îl petreci lângă aragaz, amestecând în oală. Iar la final poți să pui ori să nu pui roșii întregi în materia obținută.

Așadar, se iau roșii frumoase, sănătoase și bine spălate și se pun într-o oală cu apă clocotită, aflată pe aragaz, la foc viu. Roșiile se scot după două minute și se trec prin apă rece. Nu lăsați roșiile prea mult în apa clocotită, pentru că își vor pierde din vitamine.

De aici sunt mai multe variante de acțiune, toate cu același rezultat. Fie se curăță roșiile de coajă și de cotoare, fie se lasă întregi. Fie se dau prin sită, fie se pun cu totul în storcătorul de fructe ori în separator (chestia aceea care se atașează mașinii de tocat carne). Dacă folosiți separatorul, nu uitați să spălați bine mașina de tocat și să o opăriți în apă cu oțet. Unii spun că ar fi recomandată chiar sterilizarea mașinii (fierbere pentru 20 de minute) înainte de a o folosi cu separatorul, altfel impuritățile rămase în ea pot duce la alterarea conservei. Părerea mea este că s-ar putea să aibă dreptate.

Eu am curățat roșiile de coji și de cotoare (mi se pare că dau un iz amărui sucului, la stoarcere), le-am tăiat bucăți și le-am dat prin sită, iar ce a rămas am pus în storcător, operațiune al cărei rezultat principal a fost că am umplut bucătăria de suc de roșii. Resturile tot apoase erau (roșiile au oricum în jur de 85% apă), așa că nu am mai încercat să le scurg și le-am pus cu totul într-o tocăniță (data viitoare le atașez niște ardei și condimente și fac un sos pentru pizza). Cert este că, din aproape două kilograme de roșii, am obținut cam un litru și jumătate de suc și o cană și jumătate de resturi de pulpă de roșii cu semințe.

Sucul rezultat l-am pus la fiert, într-o oală din inox. L-am lăsat să fiarbă cam 45 de minute la foc viu, amestecând din când în când, înainte de a adăuga puțină sare și ceva piper măcinat. Nu am pus sare de la început, știind că sucul scade mult la fiert și astfel exista riscul să devină mai sărat decât vroiam.

Am pus sucul de roșii fierbinte în sticlă (după fierbere au rămas cam 700 de mililitri de suc). Șarja asta de suc a fost experimentală, deci nu va prinde iarna, astfel că nu are nevoie de sterilizare, dar următoarea nu mai scapă...

Buuun, asta e cu sucul de roșii. Dar cu bulionul? Ori cu roșiile în bulion? Simplu: ca să faceți bulion, fierbeți mai departe, până când compoziția devine mai groasă decât o smântână. Operațiunea trebuie făcută cu multă atenție, iar cratița este bine să nu fie pusă direct pe foc, pentru ca bulionul să nu se ardă. Pe măsură ce se îngroașă sucul, trebuie amestecat tot mai des, altfel resturile arse de pe marginea cratiței ori de pe fund strică bunătate de bulion.

Dacă vreți să aveți roșii în bulion, înainte de a turna compoziția fierbinte în borcane, umpleți borcanele cu roșii întregi, de preferință curățate de coajă. Cele mai bune pentru astfel de preparate sunt roșiile lunguiețe, care sunt mai cărnoase, mai dulci și parcă mai consistente.

În toate puteți adăuga condimente după gust, dar spre sfârșitul preparării. Și nu uitați de sterilizare, dacă vă gândiți să păstrați peste iarnă toate astea...