Un compot de piersici mai altfel

Bunica mea făcea niște compoturi bestiale, din care mâncam toată iarna. Unul care îmi plăcea mult se numea ”uscat”, pentru că nu avea apă. Nu am putut multă vreme să pricep cum poți face un compot fără apă. M-am lămurit mai târziu, când am început să pricep câte ceva din ce se întâmplă în bucătărie și mi-am propus ca, într-o zi, să fac și eu. Mi-am adus aminte de asta răsfoind o carte a lui Radu Anton Roman cu rețete vechi din Moldova și am trecut la treabă.

Am cumpărat un kilogram și jumătate de piersici frumoase. Aveam deja zahăr, batoane de scorțișoară, cuișoare și vanilie.

Am spălat piersicile și le-am opărit în apă fierbinte pentru două minute, atât cât să fie ușor de cojit pielița și de scos sâmburele. Dacă piersicile stau mai puțin, sunt dificil de curățat. Dacă stau mai mult, se înmoaie prea tare și se zdrobesc atunci când scoateți sâmburii.

Am tăiat în patru piersicile curățate de coajă și de sâmburi.

Am umplut două borcane cu bucățile de piersică astfel așezate încât să rămână cât mai puțin spațiu liber. Am strecurat printre ele scorțișoara, cuișoarele și niște zahăr vanilat. Peste ele am turnat apoi zahăr până am umplut borcanele.

Am acoperit borcanele cu capace și la fiert cu ele! Într-o cratiță mare, cu un prosop gros pe fundul cratiței, ca să nu se spargă borcanele la fiert, la foc viu și constant, dar nu direct pe flacără și cu apă până aproape de buza borcanelor.

Au fiert constant o oră. În acest timp, zahărul s-a topit, iar piersicile au lăsat un sirop gros și - sunt convinsă - foarte dulce și parfumat.

Am scos borcanele din cratiță, le-am lăsat la răcit și sper acum să apuce iarna, deși nu bag mâna în foc că se va întâmpla asta...

Este o rețetă simplă, care poate fi utilizată și pentru conservarea altor fructe, cum ar fi caise, prune, struguri, vișine, cireșe ori corcodușe. În timpul iernii, aceste fructe pot fi folosite fie la prăjituri, fie la salate de fructe ori pentru a fi mâncate așa cum sunt scoase din borcan.

În cazul altor fructe, cum ar fi merele ori perele, pot fi adăugate și alte mirodenii sau chiar condimente și vin ori lichior. Dar despre asta vă povestesc altă dată...

Later edit: Evident că nu am rezistat să nu deschidem un borcan. L-am încercat chiar a doua zi. Ce a ieşit? Piersici parfumate, cu pulpă potrivit de tare, plină de gust şi aromă de cuişoare, pătrunsă de un sirop gros, dulce şi mirosind a scorţişoară. M-am simţit ca un copil care s-a furişat în cămară, la borcanele cu bunătăţi. "Încă una şi gata!" Şi aşa aproape am terminat borcanul...