Marmeladă din pere

Reţeta asta ar fi trebuit să apară ieri, dar, pentru că eu şi blogger.com am avut păreri diferite legate de ce trebuie să se întâmple cu ea, iar el a fost mai tare, aşa că am ajuns să o scriu încă o dată. Poate măcar a ieşit mai bine a doua oară...

Câteva pere, zeama de la jumătate de lămâie, o mână de zahăr (sau o lingură de îndulcitor, pentru diabetici), câteva nuci și esență de vanilie sunt suficiente pentru o delicioasă marmeladă de pere. Ca multe alte rețete pe care vi le-am arătat aici, de-a lungul timpului, nici pe asta nu am încercat-o până acum. Dar rezultatul e suficient de bun - fapt confirmat cu gura plină de juniorul familiei - ca să țin minte rețeta și să fac și toamna viitoare.

Am spălat și curățat perele, le-am tăiat în sferturi și le-am pus pentru câteva minute în apă fierbinte, cât să se înmoaie. Le-am scurs şi le-am pasat bine, iar zeama am păstrat-o pentru mai târziu. Aşi fi putut face operaţiunea asta şi la robot, fără să înmoi perele, dar nu aş mai fi avut suc pentru a dilua marmelada, în cazul preparării cu îndulcitor.

Am pus perele la fiert, într-o cratiţă din inox, la foc viu. Am adăugat o cană de zahăr, în condiţiile în care am avut un kilogram şi jumătate de pere necurăţate. Până la urmă, puteţi adăuga zahăr după gust, ţinând cont şi de cât de dulci sunt perele. Dar, dacă folosiţi îndulcitor, nu puneţi mai mult de o lingură la cantitatea de pere de mai sus, pentru că acesta este mai concentrat şi îndulceşte mai tare decât zahărul.

Am lăsat perele la fiert până au scăzut, iar marmelada s-a legat bine. Cu puţin înainte de final, am adăugat zeama de lămâie, nucile zdrobite şi esenţa de vanilie. Dacă folosiţi îndulcitor în loc de zahăr, iar perele nu sunt foarte zemoase, ar fi nevoie să mai adăugaţi lichid, respectiv zeama în care aţi opărit fructele, dar puteţi pune în loc şi vin alb, suc de fructe (mere, de preferat) sau lichior.

În final, am oprit focul şi am pus marmelada la păstrare. Am obţinut un borcan şi jumătate de marmeladă parfumată şi deschisă la culoare, suficient să-mi ajungă peste iarnă, dacă mă gândesc la sumedenia de borcănele şi borcănaşe cu diferite feluri de dulceaţă şi gem pe care le avem de lichidat până în primăvară.