M-am amuzat sănătos citind dilemele lingvistice ale Dariei cu privire la niscaiva ustensile de bucătărie. Cum pe mine nu m-au cruţat chinurile de a găsi cel mai potrivit nume pentru "chestia aia cu care faci nu ştiu ce", mi-am zis să nu-i cruţ nici pe alţii şi să cer ajutorul public întru botezarea pe vecie a susnumitei scule.
Aşadar, aveţi mai jos împricinata. Sigur, mai întâi, m-aş bucura să aflu la ce credeţi că se foloseşte. E din cauciuc şi e moale, ca o băşică. Eu recunosc că am avut ceva dificultăţi în identificarea scopului ei în lume şi viaţă. Şi, după cum vă spuneam, dilemele nu au încetat nici după ce am aflat ce se face cu ea.
Cu a doua ustensilă, e mai simplu, zic eu. Dar tot nu am reuşit să îi găsesc un nume...
Cu dovleacul ala de silicon eu as depune gogoloaie de frisca pe tort =))
RăspundețiȘtergereIar la scula doi eu ii spun inchizator de pungi.
(Bonsoar si scuzati ca m-am bagat in vorba neintrebata! )
arcadia, bonsoar, bine ai venit, foarte bucurosi de oaspeti...
RăspundețiȘtergereNu tine faza cu frisca, pentru ca orificiul acela e maricel, cam cat o moneda de 50 de bani.
Până la dilema lingvistică... eu n-am fost în stare să-mi dau seama nici în cazul "chestiei" din poza unu, nici în cazul "chestiei" din poza doi despre ce-i vorba.
RăspundețiȘtergereAşa că rămân pe margine până mă mai dumiresc ce şi cum, după care o să intervin în forţă cu sugestii de denumiri! :)))
Teodora, stai pe aproape. Cu "a doua chestie", lucrurile sunt destul de clare, cu prima... mai vedem.
RăspundețiȘtergereAm nevoie de mai multe detalii ca să mă pronunţ. Erau bune nişte poze în care să le ţii în mână, ca să le putem raporta la ceva. Din poză eu credeam că e foarte mică fleaşca aia de cauciuc, aşa cât să servească de capac unei seringi de ornat torturi, iar acum aflu că are gura cât o monedă. Şi fundul cum îl are, plat? sau se aplatizează singur prin şedere? :))) Oricum, fiind flexibil, eu tot pe post de capac pentru ceva l-aş folosi în necunoştinţă de cauză, de exemplu de acoperit gura unui ceainic cât timp i se spală trompa aia prin care se toarnă:) [îmi aduc aminte că ultima dată când a trebuit să curăţ un ceainic de teina depusă acolo a trebuit să-mi inventeze taică-meu un fel de capac de cauciuc, de-aş fi avut chestia asta!:)]. Deşi utilizarea asta n-ar justifica forma lui de dovleac, cum bine a remarcat Arcadia.
RăspundețiȘtergereCât priveşte al doilea objet, şi după explicaţia Arcadiei tot ca mâţa-n calendar mă uit. După mine, ar putea fi chiar un OZN :)) mai ales că pare în plin proces de decolare...
Prima chestie este un aparat de curatat usturoi.
RăspundețiȘtergereSe introduce capatana de usturoi in ea si se preseaza pana cand se desface in catei.
Primul "gadget" cred ca este de desfacut capatina de usturoi in catei si curatarea cateilor; i-as spune "dez-usturoitor" LOL, sau, dat fiind ca este din silicon, poate ca este folosit la coptul capatinei de usturoi insa nu stiu ce nume i-as da altfel "garlic roaster"; de obicei "garlic peelers" sint tubulari pentru curatare mai usuoara;
RăspundețiȘtergerechestia a doua, nu prea am idee; poate este un fel de clema de inchis ermetic pungile cu cereale, sau potatoe chips;
funny si interesant postul tau de astazi
@puideblog, imi place tare mult cum gandesti. In primul rand, multumesc ca m-ai facut sa imi dau seama ce explicatie incompleta am dat. Apoi, ma bucur sa vad ca ai imaginatie si disponibilitate de a cauta raspunsurile, atunci cand nu le ai.
RăspundețiȘtergere@Andi si Marilena, asa este, e o ustensila de curatat usturoi. Un dezusturuitor. :)))) E drept ca nu isi face treaba extraordinar de bine, dar e foarte simpatica.
A doua chestie este, intr-adevar, pentru sigilat pungi, iar asta chiar isi vede cu seriozitate de treaba.
Ce simple lucruri si utile. Paca ca nu mi-a venit mie ideea sa scot pe piata ceva asa util... Poate doar sa produc in serie chestia aceea lunga, subtire si intoarsa la capat, cu ajutorul careia se scot din sticla ardeii iuti pusi la murat. :)))
Of, nu trebuia să ne destăinuieşti utilizarea obiectului tău încă nebrevetat din câte înţeleg, ai fi putut să ni-l arăţi şi pe ăla să vezi dacă ghicim:) Cine ştie la ce s-ar mai fi ajuns.
RăspundețiȘtergereSă le foloseşti sănătoasă pe toate!
Acum trebuie să le mai găsim nişte denumiri, poate i-a venit Teodorei inspiraţia între timp.
@puideblog, vi l-as fi aratat, dar tocmai ca nu-l am. Stiu ca exista si am mare nevoie de el, dar nu stiu de unde sa il iau. Modelul de baza l-am vazut la socrii mei, care il au de vreo 20 de ani. A fost facut la comanda, nu am mai vazut pe nicaieri asa ceva.
RăspundețiȘtergereCu dezusturoitorul... ce să spun? Am rămas bujbe. Nu bănuiam că există aşa ceva. :)
RăspundețiȘtergereCe-i drept, ca să rostesc "dezusturoitor", mi se cam înţepeneşte limba. :)
Cât despre cârligul de scos ardei iute din sticlă îl ştiu de la bunici. Era din sârmă de aluminiu, îndoită la un capăt (formând deci un cârlig, cu care agăţai codiţa-ncovrigată a ardeiului).
(De regulă, ardeii iuţi erau puşi în oţet în sticle de lapte, cu gura foarte largă - dacă vi le aduceţi aminte; tot în sticle din astea se punea mărar verde cu sare, pentru iarnă. Cel puţin, aşa era prin părţile astea, prin Bărăgan.)
În concluzie, în cazul ăsta, cererea se adresează astfel:
- Dă-mi şi mie cârligul de scos ardei iute, te rog!
:)
Votez pentru varianta mai scurta: Da-mi, te rog, agatatorul de ardei...
RăspundețiȘtergereIar de povestea asta nu am scapat nici dupa ce au disparut sticlele de lapte, pentru ca ne-am reorientat in bloc catre sticlele mari de Prigat.
eu i-aş spune dezusturoitorului usturoiniţă, iar agăţătorului de ardei ardeiundiţă :))
RăspundețiȘtergere@puideblog, sau undita de ardei?? :)))
RăspundețiȘtergere