Nu am făcut niciodată peltea. Mi-aduc aminte însă că am mâncat în copilărie așa ceva. Nu mia știu cine o făcuse, dar știu că era din coacăze și era tare bună: era ca o dulceață mai groasă, roșiatică și dulce acrișoară. Acum, după atâția ani, m-am gândit că, dacă tot experimentez diferite gemuri și dulcețuri, e imposibil să las la o parte pelteaua.
I-am întrebat și eu pe alții cum se face pelteaua și am aflat că ar fi cam același lucru cu jeleul, iar că de bază sunt sucul de fructe bine strecurat și zahărul. Am mai aflat că temperatura de fierbere influențează culoarea, o peltea fiartă la foc viu fiind mai deschisă (aproape galbenă) decât una fiartă la foc mic, care va fi roșiatică. Am mai aflat și altele, dar vi le spun după ce face și institutul meu o probă, ca să nu vorbesc doar din auzite.
Cum mi se părea plicticos să fac peltea din fructe folosite de obicei pentru așa ceva (mere, gutui, caise șamd), am ales portocalele. Ingrediente au fost un kilogram de portocale, unul de zahăr și un litru de apă.
Am spălat portocalele bine și le-am tăiat bucățele.
Am pus la scurs portocalele fierte, apoi am dat prin storcător bucățile, ca să obțin maximum de suc. Am pus sucul să se decanteze și apoi l-am strecurat.
Din kilogramul de portocale avut a rezultat o cantitate de 600 de mililitri de suc, pe care l-am amestecat cu zahărul. După ce zahărul s-a dizolvat, am pus cratița la foc viu și am lăsat-o la fiert cam trei sferturi de oră, amestecând din când în când, ca să nu se prindă de fund. Am oprit focul când pelteaua a fost bine legată, adică mai tare decât o dulceață. În borcănele am pus-o fierbinte.
La aspect și consistență, pelteaua asta seamănă cu mierea de albine. Este destul de parfumată și cu aromă de portocale, numai bună de pus pe pâine cu unt ori de mânjit niște prăjiturele.
Sunt destul de mulțumită de prima mea peltea. De făcut nu pare greu, să vedem cu mâncatul cum va fi...
Daca la mancat intampini greutati te ajut eu!!!! Nu-ti face griji!!!! :))
RăspundețiȘtergereEu ma gandeam sa fac niste bomboane din pelteaua pe care nu am mancat-o...
RăspundețiȘtergereSuper! Sau fursecuri de acelea formate din 2 parti: un cerc si un perimetru de cerc, ca sa le descriu asa, cu peltea deasupra.
RăspundețiȘtergereDar cand faci bomboane faci poze ca sa vedem si noi!
Nicole, evident ca nu va scapa nimic nepozat!
RăspundețiȘtergereStiam eu ca tot cu tine ma descurc!:) Pai hai sa-mi recunosc pacatele!:)Inspirata de tine,anul acesta am bagat pentru prima oara in viata mea in productie urmatoarele: niste ardei iuti (combinati cu ardei bulgaresti,ca sa pape si gurita mea), niste gogonele,de doua soiuri,rotunde si lunguiete (toata lumea mi-a laudat "castravetii" din borcane), iar cum ma aflam in fata unei mari dileme - 1 kg de mandarine...acre rau!:)) Si m-am intrebat ce pot face... Raspunsul dat de neuron a fost urmatorul: Gabi si site-ul ei! Stiam eu ca gasesc ceva!:) Ma gandeam sa merg pe directia pe care mergi si tu, asta este Gabi,meseria se fura :)), si voi incerca sa improvizez,sa fac ceva de genul asta: mandarine feliute,puse la preparat dupa o reteta culeasa de la tine,la care voi adauga niste nuci...poate ma "destrabalez" si cu niste kiwi pe-acolo... Sunt curioasa ce o sa iasa! Oricum,rog cititorii sa tina pumnii neamului,caci ei sunt "poligonul de trageri"!:)) Gabi, te pup si pe tine si pe junior si salutari soatei tale!:)
RăspundețiȘtergereDraga Anonima, poti incerca o dulceata ori un sos dulce-acrisor din mandarinele acelea. Pune niste bete de scortisoara si cuisoare, iar daca te orientezi spre sos, pune fulgi de ardei iute si doar putin zahar.
RăspundețiȘtergereMult succes, ai grija la trageri, salutari soatei tale si - daca ghicesc eu bine - si junioarei...
:) Ai ghicit!:) Eu eram...:) Te-am tot citit...nu stiam ca pot avea astfel de apucaturi,dar de cand te citesc pe tine imi pare tentanta "borcaneala". Era un domeniu pe care imi propusesem sa nu-l accesez in viata asta!:)) Dar daca o iei ca pe o...modalitate de relaxare si nu ca pe o obligativitate (caci eu in continuare imi voi cumpara din magazin castravetii murati:)) ), e chiar o activitate de care ma voi tine. Imi plac situatiile in care orizonturile sunt larg deschise, iar in gastronomie, slava Domnului, inca nu s-au inventat toate!:)) limitele sunt inca departe!
RăspundețiȘtergereCat despre junioara,maine face 3 ani...Tu mai ai pana marti de asteptat cu cheful. Mamici de scorpioni!:)
Ma voi indrepta cu curaj...si mult zahar :)) catre acriturile mele.Te pup mult inca odata!:)
La multi ani junioarei, Theo! De curaj, nu cred ca duci tu lipsa... :) Distractie placuta si te astept pe aici cu drag!
RăspundețiȘtergereAsa este,curaj avusei!:) Si de data asta,mersei pana la capat!:)) Mi-a iesit un fel de...gem. Frumoasele mele feliute se sparsera la fiert,au ramas pe pozitii doar cele de kiwi. Ce sa zic...eu sunt cel mai mare critic al meu, asa ca recunosc: are un aspect indoielnic toata tarasenia mea,insa la gust e interesanta. Este acrisoara-dulce. Acum trebuie sa ma gandesc la ce o voi folosi,caci simpla nu papa "poligonul"!:)) Soatei mele ii plac clatitele...cred ca maine facem combinatia celebra in neam: eu voi face compozitia pentru clatite,el le va praji. Si gemul meu o sa devina istorie!:)) Nu arata el foarte bine,dar e bunicel si am garantia ca e fara E-uri. Na,asta sunt eu,vad doar partea plina a paharului!:))
RăspundețiȘtergereGabi,multumesc pentru urari si de venit in zona voi veni,nu scapi tu asa usor!:)) Mi-ai zis de site,gata, sunt abonata!:))
PS - mi-am jurat ca nu mai fac gem de mandarine!:)):)):))
Gabi, vorbeam azi cu cineva despre peltea. M-a întrebat dacă există şi de pere. Nu ştiam sigur, aşa că am Google-it un pic şi... uite peste ce reţetă ciudată am dat:
RăspundețiȘtergerehttp://www.bucatarianoastra.com/dulceata-gem-f70/peltea-de-pere-cu-ghimbir-t1515.htm#18196
Ai mai auzit vreodată despre o asemenea combinaţie?
Poate chiar ai gustat?
Teodora, nu am amestecat pere si ghimbir, dar cred ca este o combinatie foarte ok. Ghimbirul are aroma puternica si este cel care se impune, perele au textura foarte fina, ceapa la fel daca este gatita cum trebuie. Despre alaturare... the sky is the limit. Poti amesteca ce vrei tu cu orice iti trece prin cap.
RăspundețiȘtergereCeea ce rezulta din reteta de mai sus este un sos dulce-picant, care merge foarte bine pe langa fripturi, specific bucatariilor nordice mai ales. Este impropriu numita peltea, cat timp pelteaua se face din sucul limpede al fructelor. Ar fi mai degraba un fel de marmelada, avand la baza fructe pasate ori bucati foarte mici.