Struguri muraţi

Am pus cireşe la murat şi nu mi-a părut rău. Ba chiar am repetat isprava, iar gustul lor deosebit m-a făcut să încerc să conserv şi alte fructe în acelaşi mod. Am încercat cu struguri, pe care mă şi văd mâncându-i de Crăciun, împreună cu o friptură de pui în cojocel de susan (sună bine, ştiu, dar las reţeta asta pentru vremurile cu zăpadă cât casa:)).

Pentru reţeta asta, am cumpărat struguri albi şi negri, cu bobul mare, dulci şi cărnoşi - în jur de un kilogram, cât să umplu două sticle mari de nectar moldovenesc (Proastă idee! Să nu faceţi ca mine dacă nu vreţi să îmbătrâniţi pescuind boabele din sticlă, luaţi mai bine un borcan). Mai trebuie oţet şi apă, zahăr, şi condimente după cum vrea fiecare. La struguri merg însă piperul boabe, beţele de scorţişoară, cuişoarele, la care am adăugat nişte boabe de muştar şi câteva bobiţe de ienibahar.

Am spălat strugurii şi le-am tăiat codiţele cu foarfeca, lăsându-le câte un ciot de câţiva milimetri. Am pus boabele în sticle şi am făcut proba lichidului: am completat cu apă pe care apoi am scurs-o într-o cană gradată, ca să văd cât lichid îmi trebuie.

Pentru 800 de mililitri de lichid necesari, am pregătit saramura din 480 de mililitri de oţet de vin de 9 grade şi 320 de mililitri de apă (adică trei părţi oţet şi două părţi apă). Plus 400 de grame de zahăr, un pic de sare şi condimentele, apoi am pus pe foc. (Se poate pune şi mai mult oţet, şi anume patru părţi oţet şi una apă, dar eu am preferat varianta soft.)

După ce oţetul şi apa au clocotit 5 minute, ca să prindă gustul de condimente, le-am luat de pe foc şi le-am lăsat să se răcească puţin. Dacă aş fi turnat lichidul fierbinte peste struguri, aceştia şi-ar fi schimbat rapid culoarea şi probabil ar fi plesnit, aşa că am preferat să mai aştept. Am pus lichidul apoi în sticle şi am strâns capacele.

De câteva zile urmăresc schimbarea din sticlele cu struguri: boabele şi-au schimbat culoarea, bălăcindu-se într-un lichid clar şi roz, printre bobiţe de piper roşu şi de muştar.
Poate de la scorţişoară, când văd sticlele astea, mă gândesc mai degrabă la fructe în sirop, nu la o acritură de ataşat unei fripturi...