"Russischer Zupfkuchen" a la Natalie

Adică "prăjitură rusească cu zdrenţe din aluat". O reţetă pe care am luat-o de la o nemţoaică (de unde şi numele în germană, copiat sârguincios de mine de pe foaia scrisă de draga de Natalie) şi care a fost adaptată româneşte prin renunţarea la "zupf"-enuri (adică zdrenţe făcute din aluat frământat între palme şi împrăştiat peste cremă, înainte de a pune prăjitura la cuptor). În schimb, prăjitura asta are deasupra o glazură de ciocolată amăruie, care înveleşte o minunată compoziţie cremoasă şi dulce, cu brânză de vaci, vanilie şi mac.  

Dar să trecem la treabă! Pentru aluat, vă trebuie 400 de grame de făină, 200 de grame de unt sau margarină, 200 de grame de zahăr, 40 de grame de cacao, un ou şi un plic de praf de copt.  

Le-am amestecat pe toate bine până a ieşit un aluat maroniu şi lipicios...

...pe care l-am întins în tava unsă cu unt şi tapetată cu făină şi pe mâini, până la coate. Distracţie mare cu aluatul ăsta lipicios, noroc că mi-a venit ideea să îl dobor cu o lingură udă... Deasupra aluatului, trebuie un praf de pesmet, ca să adere mai bine stratul următor de compoziţie.  

Pentru cremă, vă trebuie 250 de grame de zahăr, tot atâta unt sau margarină, 500 de grame de brânză de vaci, trei ouă, un plic de zahăr vanilat, un plic de budincă de vanilie, două-trei linguri de mac şi circa 400 de mililitri de lapte călduţ. Ingredientele intră în ordinea numerelor de pe tricou: gălbenuşurile cu zahărul până se topeşte, brânza şi untul moale, zahărul vanilat şi praful de budincă, apoi laptele câte puţin, macul şi albuşurile bătute spumă.

Am turnat în tavă amestecul (părea cam moale, dar nu m-am impacientat) şi am pus prezumptiva prăjitură în cuptorul încălzit la 170-180 de grade. După 20-30 de minute, am lăsat focul mai mic, la 150 de grade, apoi a mai stat încă 20 de minute în cuptor.

După ce am făcut proba scobitorii, am scos prăjitura din cuptor şi am turnat deasupra o glazură făcută dintr-o ciocolată mare amăruie, o lingură de unt şi câteva linguri de lapte.

Cam asta a fost. Cu bucătăritul. Simplu, până şi mie mi-a ieşit.

Cât despre mâncat, buuuuunnă tare. În ritmul în care am degustat-o, sunt sigură că, la momentul apariţiei acestei postări, se va putea vorbi la trecut şi despre minunata prăjitură...