Trăiesc. Încă. În România. Pe bune, chiar dacă nu am mai apărut pe aici. Nu am dispărut de pe faţa pământului, nu am emigrat în Congo şi nici nu am intrat în grevă electronică (asta-i varianta pentru online a grevei fiscale), deşi aşa-mi vine câteodată să le fac pe toate... Doar că am descoperit că mi s-au îndeplinit dorinţele şi m-a copleşit revelaţia asta în aşa hal, că încă nu mi-am revenit.
Mi-am dorit o familie unită, activă şi veselă şi o am. Atât de veselă şi de activă încât, în circuitul acasă - grădiniţă - serviciu - grădiniţă - acasă - grădiniţă ş.a.m.d. nu apuc niciodată să mă plictisesc.
Mi-am dorit un job care să mă motiveze şi să simt că am valoare şi l-am primit. Atât de mult mă motivează încât seara, la culcare, tot dosare şi proiecte am în minte.
Mi-am dorit o casă la curte şi o am, iar acum îmi dau seama ca 24 de ore nu sunt suficiente pentru a ajunge mereu în toate colţurile ei.
Mi-am dorit o casă la curte şi o am, iar acum îmi dau seama ca 24 de ore nu sunt suficiente pentru a ajunge mereu în toate colţurile ei.
Mi-am dorit să ştiu să gătesc şi ştiu. Atât de bine încât cei din jurul meu s-au obişnuit cu tot felul de chestii bune şi acum nu pot să îi dezamăgesc umplându-le farfuriile cu junk food. La fel şi prietenii şi vreo doi vecini...
Mi-am dorit să fiu scriitoare. Şi scriu. Bileţele mai mici şi mai mari, pagini rătăcite de agendă, pe care nu ştiu ce duh binevoitor va fi vreodată în stare să le pună în ordine.
Am tot ce mi-am dorit. Nu mai vreau nimic. Cu atâta fericire în jur, cine mai are nevoie (a se citi timp) de ceva?
Aşa că aveţi grijă ce vă doriţi. Nu de alta, dar s-ar putea să se îndeplinească...
P.S.: Mai în glumă, mai în serios, vă aştept pe aici, la un pahar de lichior de ouă şi la o poveste. Pentru că, după un pahar, parcă merge şi-o vorbă, nu?
hihi traiesti vremuri interesante ;-)
RăspundețiȘtergeremă bucur să aud de bine!
Si eu ma bucur sa vad ca inca mai vin oameni pe aici. Usa e mereu deschisa si borcanul cu dulceata pregatit...
RăspundețiȘtergereBine-ai revenit!
RăspundețiȘtergereTe aşteptam... :)
Sosim la lichiorul de ouă, negreşit.
Bine v-am regasit, Teodora! Atunci ma duc sa il pun la rece... :)
RăspundețiȘtergereSi lichiorul???? Hi ca tocmai bine, s-aintors si iarna......
RăspundețiȘtergereCe frumoasa poveste !!
RăspundețiȘtergereMulti ani fericiti sa te bucuri de aceste dorinte implinite si mai ales de familia ta frumoasa !!
Cristina
Multumesc, Cristina! Asa sa fie, asa sa ai si tu parte de tot ce e mai bun!
RăspundețiȘtergereBine ai revenit, Gabi! S-a simţit lipsa ta pe-aici, dar dacă e justificată de atâtea dorinţe împlinite, se iartă:) Lichiorul de ouă îl am, ce-i drept făcut de altcineva şi poate nu la fel de bun ca al tău, dar poate mai târziu ciocnesc un păhărel virtual cu tine!
RăspundețiȘtergereHm, acum m-a lovit aşa o chestie, dacă nu vrei să răspunzi, te înţeleg, a fost cumva ziua ta sâmbătă? :D
RăspundețiȘtergerepuideblog, recunosc ca a fost un mod elegant de a scrie o scutire pentru mai multe absente. :D
RăspundețiȘtergereNu, nu a fost ziua mea, dar am avut un sarbatorit in familie, e adevarat. S-a simtit mirosul de lichior?? :))
:)) nu după mirosul de lichior, ci mă gândeam aşa după inventarul de dorinţe împlinite, pe care nu-l faci chiar în fiecare zi, nu? şi revelionul trecuse...
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani sărbătoritului! poate a puiului tău perspicace:)
Multumesc, puideblog, sarbatoritul a fost copilul cel mare, nu cel mic. :))
RăspundețiȘtergereFelicitari pt toate realizarile! Mai cu seama te felicit pt faptul ca vezi partea plina a paharului.
RăspundețiȘtergereCum sa n-o vad, Ana? Cat pe ce sa mor inecata in ea... :))))
RăspundețiȘtergere