Se afișează postările cu eticheta ceai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceai. Afișați toate postările

vineri, 17 septembrie 2010

Funny break

S-au dus serile calde de vară. A venit răcoarea. Prinde bine un ceai cald și bun, pentru mămica...

... pentru bunica...

... pentru copilul băiețel...


... sau fetiță...

... și chiar și pentru tati, chiar dacă îi plac mai mult hamburgerii decât ceaiul.

Weekend plăcut!

vineri, 13 august 2010

Un sirop de criză

Vi s-a întâmplat vreodată să vreți să beți ceva răcoritor și să nu aveți nimic prin casă? Eu așa am pățit de m-am apucat să fac ce am de gând să vă povestesc în continuare. Ca fată inventivă ce sunt, m-am descurcat cu ce aveam și a ieșit ceva ce am repetat apoi și în alte variante.
Cu o cană de zahăr, un plic de fructe de pădure pentru ceai și o jumătate de lămâie, a ieșit un sirop mai bun decât mă așteptam. Căutați ceai din ăsta, făcut din fructe uscate pe care poți chiar să le identifici, nu la pliculețe.

Am pus la fiert tot plicul de fructe de pădure uscate cu două căni de apă. După ce a dat în clocot, l-am mai lăsat un minut și apoi le-am lăsat la infuzat, cu oala acoperită, pentru circa un sfert de oră, cât să iasă tot ce era bun în fructe. În acest timp, am pus la fiert zahărul cu o cană de apă.

După ce siropul de zahăr s-a legat, am adăugat ceaiul de fructe bine strecurat și am mai lăsat totul să fiarbă câteva minute, până când s-a îngroșat iar compoziția. Am adăugat zeama de lămâie, am mai lăsat puțin să dea în clocot și am pus apoi cratița la răcit.

Din ingredientele și cantitățile despre care v-am vorbit mai sus a rezultat ceva mai mult de jumătate de sticlă de sirop. (De un litru sticla, dacă nu mă înșel, că nu scrie nicăieri cât are. Am găsit-o rătăcită în pod, la țară, rămasă cred din vremurile în care găseai la Alimentara doa creveți, bulion și conserve și am luat-o pentru că mi s-a părut nu doar utilă, ci și interesantă.) Siropul acesta se diluează cu apă minerală, de preferință, în proporție de 1/6, adică o parte suc la șase părți de apă. Asta teoretic, pentru că, practic, pune fiecare cât vrea.

După ce am băut cam jumătate de sticlă de sirop, mi-am dat seama că ar fi mers și niște cuișoare ori un baton de scorțișoară, dar ce să-i faci? Nu m-a dus mintea la momentul potrivit, așa că ideea asta rămâne pentru următorul sirop din ceai de fructe de pădure.