vineri, 30 noiembrie 2012

O delicatesă: gem de ceapă roșie

Se spune că această dulceață de ceapă roşie se prepară, la italieni, în mod tradiţional din ceapa roşie de Tropea, cultivată în regiunea Ricadi (centrul Peninsulei Italice). Îl fac şi francezii şi îl denumesc preparat tradiţional, dar eu - în mod total subiectiv - aleg Italia.
Acest soi de ceapă roşie se deosebeşte de altele prin faptul că este dulce, fiind bogată nu doar în zaharuri, ci şi în potasiu şi sodiu, vitamina C şi E, fier, iod, zinc şi magneziu. Aceste substanţe sunt de folos în combaterea artritei şi aterosclerozei, în prevenirea infarctului miocardic şi în tratarea afecţiunilor intestinale şi a calculilor renali. Și zice-e că ajută și la somn.

marți, 27 noiembrie 2012

O tocăniţă de legume amărâte la borcan

Să nu-mi spuneți că nu vi s-a întâmplat să se adune tot felul de legume urâte și mici, ultimele rămase în grădină, când a dat frigul toamnei târzii. Ar fi fost mai mari dacă ar fi avut mai mult soare și mai puține nopți reci. Dar așa... zic și ele, la fel ca și greierele lui La Fontaine: ”...toamnă gri, nu credeam c-o să mai vii”. Și rămân mici și gheboase, de parcă toată amărăciunea lumii s-ar fi adunat în inima lor.
Ce faceți cu ele? Prea multe pentru o mâncare. Prea mici pentru a le coace pentru zacuscă. Prea urâte și, pe alocuri, prea pătate pentru a se-nhăita, pe farfurie, cu sandivșul fancy pentru micul dejun. Și atunci??
Ce ziceți de-o tocană? Fără osebire de neam, mărime și grădina de proveniență, înfrățite spre unic scop de a sătura burți doritoare de legume adevărate, în miez de iarnă friguroasă.

joi, 22 noiembrie 2012

O reţetă bombă: ardei iuţi umpluţi cu hrean

Mai întâi a fost ideea: ardei iuţi umpluţi cu hrean. Nu a fost a mea şi - cu toate că se poartă - nu am de gând să mi-o asum. A venit de la soţ şi cred că tot el va mânca şi ce a ieşit. Dacă supravieţuieşte, va putea spune cât sunt de iuţi ardeii aceştia. Pe o scară de la 1 la 10, eu i-aş nota cu 20 numai pe baza mirosului, dar nu eu sunt specialistul în iuţeli al familiei.
Este o reţetă pentru oameni adevăraţi, care au stomacul, fizicul şi nervii tari. Stomacul e de înţeles că trebuie să fie tare pentru aşa ceva, dar altele?
Vom vedea mai departe de ce.

luni, 19 noiembrie 2012

Salată amestecată: varză, sfeclă roşie, morcovi

A fost un weekend productiv, în care am făcut, printre altele, o dulceață-sos de ceapă roșie și un sos picant de ardei. Despre cum a fiert o veșnicie dulceața de ceapă și cum a ieșit un sos iute-iute din niște ardei foarte dulci vă spun în alte postări.

 
Acum vreau să vă vorbesc despre o salată roz, pentru că am desfăcut unul din borcanele cu varză albă, sfeclă roșie și morcov.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Din bucătăria altora. Africa de Sud: Peşte prăjit marinat

Reţeta despre care voi povesti în continuare este una tradiţională în Africa de Sud. Am înţeles că era pregătită în multe feluri, pentru fiecare rezultatul fiind un peşte foarte bine conservat, care putea fi păstrat mult timp fără a se altera, într-o vreme în care nu existau frigidere şi într-o ţară care nu ştie ce-i gerul. Se spune că reţeta a fost inventată de pescarii din Cape Malay (regiune din sud-vestul Africii de Sud, populată de aproape 200.000 de locuitori), care căutau o cale să păstreze timp cât mai îndelungat cantitatea mare de peşte prins.
Condimentele din reţetă pot fi cele de mai jos ori se pot adăuga turmenic, seminţe de coriandru, frunze de lămâi ori dafin sau ghimbir, precum şi un pic de făină în sos. Din multele variante existente, puteţi găsi două aici şi aici.

Ingrediente (pentru patru porţii)
- un kilogram de peşte (deja curăţat de solzi şi oase)
- două cepe mari-mari, tăiate fideluţă
- ulei pentru păjit sau, mai bine, grăsime
- sare după gust
- 500 de mililitri de oţet de mere
- trei linguri de zahăr
- un ardei iute
- o linguriţă de piper alb sau negru
- o linguriţă de curry

- o lingură-două de gem de caise

joi, 15 noiembrie 2012

Cum să faci murături prăjite (video)

Aveam o colegă macedoneancă, în şcoala primară. La ea am auzit prima oară de o mâncare al cărei nume l-am ţinut minte şi acum: piperchi ţâgârsiti. Mintea mea de copil a reţinut-o drept piper chiţâgârsiti şi i-am aflat numele adevărat abia când am căutat reţeta ca să scriu această postare. :))
Tot la fata asta am aflat mâncarea de castraveţi muraţi şi mult timp m-am întrebat cine a avut ideea de a face o mâncare din murături. Mai târziu, am văzur că se poate găti şi varza murată, ba chiar iese ceva grozav dacă pui un ciolan afumat alături de varza acră călită.  
Dar castraveţi muraţi prăjiți nu ştiam că a avut cineva ideea să facă. Am descoperit demonstraţia căutând cu totul altceva. Cum se fac? Aveţi un minut şi jumătate să aflaţi, dintr-un video atât de explicit încât nu mai are nevoie de traducere.
 

 
Caut materie primă, să facă şi institutul meu o probă. Ştiţi pe cineva care să fi pus la murat castraveţi în saramură? Dar e musai să fie tari şi mai groşi de un deget (aşa subţiri sunt ai mei), că altfel mă apucă Paştele cailor lângă onor cratiţa în care trebuie prăjiţi. Cedez la schimb o zacuscă de ciuperci şi o reţetă italiană de marmeladă de ceapă roşie.