Cum să reciclezi o ceapă

 

Prin alte părți ale lumii, nu-i nicio rușine să folosești la maximum tot ce ai, inclusiv resturile de la bucătărie. Numai la noi, treaba asta-i îți pune un fel de etichetă de „zgârie-brânză / coate goale / mațe fripte”. 

Dar nu-i nicio rușine în asta: pentru mulți, este vorba despre maximizarea utilizării resurselor și de un mod plăcut de a petrece timpul, meșterind pentru diverse proiecte.

Pâine de secară cu semințe

Când pregătești mai multe feluri de mâncare pentru zilele de sărbătoare, pare mai simplu să mergi să cumperi pâine decât să te apuci să faci una. Dar ce farmec mai are mâncarea bună fără o felie de pâine proaspătă și la fel de bună alături? 

Cam așa am gândit eu zilele astea, pentru Paște... După o prima pâine cumpărată de nevoie, am pus la treabă cuptorul și rețeta mea de pâine de secară cu semințe. Este rețeta la care am ajuns după multe încercări mai mult sau mai puțin reușite petrecute în timp și pe care o iubesc foarte mult. Pe baza ei, pot să improvizez destul de mult fără să greșesc, atâta vreme cât nu modific cantitățile de apă / lapte, făină și drojdie.

Despre Paștele nostru...

Nu-s poate cele mai frumoase, dar sunt pictate de noi, mai cu strâmbături, mai cu lacrimi că dunga nu-i tocmai dreaptă (”parcă atunci când desenam Angry Birds ieșeau mai drepte dungile”). Și că a curs vopseaua roșie peste verde. Și că cea portocalie s-a uscat prea repede. Și că... și că...

Și totuși, sunt cele mai frumoase pentru noi, chiar dacă au dungile strâmbe și vopseaua amestecată pe ici, pe colo. Ne rămând nu doar câteva poze, ci și amintirile timpului petrecut împreună, în căutarea dungii perfecte.

Pentru asta sunt sărbătorile, nu? Pentru lucruri dragi făcute împreună, pentru timp petrecut cu cei dragi și pentru amintiri care rămân dincolo de arhiva virtuală. 

Hristos a înviat și să fiți iubiți, dragilor!

Cadouri comestibile și o carte care mi-a plăcut

Am ieșit din hibernare și, încet încet, îmi dezmorțesc oscioarele și mă îndrept spre bucătărie, să vedem ce mai borcănim anul acesta. Apar legumele și fructele proaspete (eu zic să vă delectați deja cu niște ridichi cu brocoli, după rețeta asta, sunt o nebunie), așa că este o chestiune de timp să mă întorc la hobby-ul meu de vreme caldă. 

Până atunci, dau însă o raită prin biblioteca mea culinară. Cum încă nu-i trecută vremea cadourilor și se și apropie 8 Martie, m-am gândit să vă povestesc câte ceva despre o carte care îmi place mult și care poate fi sursă de inspirație pentru multe caduri foarte personalizate și deloc costisitoare.

Despre autogospodărire, pe timp de criză

De câtva timp mă tot gândesc la cum se aplică la noi ceea ce americanii numesc ”homesteading”, poate și pentru că împrejurarea a făcut să aflu foarte multe despre asta, în vremea în care am lipsit de aici. 

Pe scurt, este vorba despre asigurarea traiului zilnic pe baza a ceea ce propria gospodărie poate produce: de la hrană și până la unelte, mobilier sau haine. Într-un sens mai extins, vorbim despre tot ceea ce permite unei familii să trăiască aproape independent de societatea de consum și cu un minimum de cheltuieli.

Marinată de ardei iuți umpluți cu brânză

Am mai spus că ardeii sunt una dintre cele mai versatile legume, dar și printre cele mai fotogenice: nu cred că am avut fotografii mai frumoase cu altceva decât cu ardei murați cu scorțișoară, usturoi, morcovi, fasole verde sau mai știu eu cu ce. De data asta, nu i-am mai murat, ci i-am umplut cu brânză și i-am pus într-o marinată cu ulei de măsline. 

Așadar, avem nevoie de ardei iuți ceva mai măricei și mai groși, ca de exemplu din soiul Jalapeno (cam 15 am avut), câteva linguri de brânză de vaci, o lingură de unt, una de smântână, câteva frunze de busuioc sau fire de pătrunjel verde, câțiva căței de usturoi, sare, piper, cimbru, câteva boabe de piper, ulei de măsline. Și un cuțit bine ascuțit și cu lama foarte subțire. Iar dacă nu aveți un astfel de cuțit, o pereche de mănuși chirugicale și un cuțit normal. Pentru protecția muncii. :))