Lichior de ouă

Această băutură provine din coloniile olandeze, unde era preparată cu avocado. În timp, olandezii au renunţat la adaosul de fruct exotic, dar au păstrat denumirea "Advoocat" pe unele din sticlele de lichior de ouă. Este o băutură delicată şi cremoasă, pe care eu o asociez cu sărbătorile de iarnă, deşi de data asta le-am lăsat să treacă fără să o prepar. Dar niciodată nu e prea târziu...

Aveţi nevoie de 15 ouă (mai exact de gălbenuşurile lor şi de numai un albuş), un baton de vanilie ori o sticluţă de esenţă de vanilie (eu am pus de rom), 300 de grame de zahăr, apă şi alcool (am folosit o sticlă de 200 de mililitri de vodcă de 40 de grade).

Cele 15 gălbenuşuri se amestecă bine şi se trec printr-o strecurătoare.

 Zahărul se dizolvă într-o cană de apă, împreună cu miezul unui baton de vanilie ori sticluţa de esenţă. După ce s-a răcit amestecul, se toarnă peste gălbenuşuri şi se amestecă uşor, ca să se încorporeze. Se pune şi un albuş bine bătut şi se amestecă în continuare. 

 La final, se adaugă alcoolul diluat în apă. Reţeta pe care o aveam cerea 230 de mililitri de alcool de 90 de grade diluat în 110 mililitri de apă. Eu am făcut o combinaţie între sticluţa de vodcă, 50 de mililitri de apă şi un pahar dintr-un alt lichior simplu, fără arome.   

Astupaţi sticla şi lăsaţi-o la rece măcar două zile. Odată desfăcută, e bine să o consumaţi cât mai repede. (S-ar putea totu;i ca acest îndemn să fie inutil...) În reţetă scrie că trebuie consumată în cel mult 3 luni, dar eu nu aş aştepta atât.

Îmi place mult ce a ieşit şi sigur nu va fi ultima oara când fac aşa ceva. Chiar dacă am rămas cu o grămadă de albuşuri, prilej pentru alte reţete. Primul lucru care mi-a venit în minte au fost bezelele şi am şi trecut la fapte. Ce a ieşit, a fost cu totul altceva, dar despre asta vă povestesc data viitoare. 

Până atunci, mă duc să văd cum se mai simte sticla mea de lichior... 

Un compot amestecat de fructe

Dacă tot m-am apucat de umplut cămara, o voi ține așa o vreme. Ceea ce am pentru astăzi - un compot din mai multe feluri de fructe - este din aceeași serie și recunosc că așteaptă de câteva zile să îi vină rândul la publicat.

Ca multe alte rețete, și asta permite variație, în sensul că proporțiile și fructele folosite nu sunt obligatoriu de păstrat, importante fiind zahărul și mirodeniile, dar și sterilizarea, în cazul în care pregătiți compotul pentru iarnă.

Eu am pregătit acest compot din 5-6 piersici, două mere mari galbene, o mână de prune și una de corcodușe. Am mai avut nevoie de bețe de scorțișoară, 5-6 cuișoare și zahăr. Ați putea adăuga esență de rom, ghimbir sau coajă de citrice rasă, dar nu este obligatoriu.

Am spălat bine fructele. Piersicile le-am curățat de sâmburi și de coji, iar pe celelalte numai de sâmburi. Le-am tăiat pe toate în bucăți cât de cât egale (cât un sfert de prună), le-am amestecat și le-am pus în borcane. Am umplut pe jumătate cinci borcane de 800 de grame, cu puțin înainte ca siropul să fie gata, astfel încât borcanele să rămână fierbinți.

Pentru această cantitate de fructe, am avut nevoie de 2,5 litri de apă și 750 de grame de zahăr. Altfel spus, la fiecare borcan cu fructe am pus 0,5 litri de sirop, obținut respectând proporția de 250 de grame de zahăr la fiecare litru de apă.

Dacă fructele sunt dulci, puteți reduce cantitatea de zahăr la 200 de grame la litrul de apă, în timp ce fructele mai acrișoare au nevoie de 300 de grame de zahăr la litrul de apă. Cea mai potrivită proporție este însă cea o parte de zahăr la patru părți de apă.

Am pus zahărul la foc cu apa, iar după ce zahărul s-a topit, am adăugat batoanele de scorțișoară și cuișoarele. (Dacă vreți, mai puteți adăuga o bucățică de ghimbir ori coajă de lămâie sau portocală rasă.) Le-am lăsat să fiarbă câteva minute, până când apa s-a colorat din cauza scorțișoarei, apoi am dat siropul la o parte. Am adăugat o sticluță de esență de rom, iar apoi l-am turnat fierbinte în borcane și le-am acoperit.

Am pus borcanele la sterilizat (în cuptor, de data asta), iar după ce s-au răcit au ajuns la rece.
Am făcut compotul ăsta, ca în multe alte situații, pornind de la ideea de a valorifica ce a rămas neconsumat, dar ceea ce iese merită mai multă apreciere decât un preparat făcut urmând principiul ”hai să scap de astea, că mi se strică în frigider”.

Încercați și veți vedea că am dreptate. :)

Dulceaţă de piersici cu vin roşu

Până să mă apuc de experimentat în bucătărie și pus apoi pe blog, nu făcusem dulceață de piersici. Bine, nu făcusem multe alte dulcețuri, dar din piersici măcar gustasem de prin alte părți și aveam o idee legată de gustul pe care al trebui să îl aibă. La finalul procesului de producție, mi-a părut rău că nu s-au inventat fotografiile cu gust și miros: aș fi putut oferi o imagine mult mai aproape de adevăr a ceea ce a intrat într-un borcănel de 300 și ceva de grame.
Am făcut dulceaţa din 650 de grame de piersici (curăţate şi tăiate bucăţele), cam tot atâta zahăr, două păhărele de vin roşu de ţară (cam 400 de mililitri), câteva cuişoare, două beţe de scorţişoară, esenţă de rom şi o crenguţă de mentă.

Am tăiat cubuleţe piersicile spălate şi curăţate de coajă. Separat am pus la fiert vinul roşu cu zahărul.

(În acest punct, din cauza vinului pus la fiert, senzorul de gaze a declanşat alarma şi a tăiat alimentarea aragazului. Faza s-a repetat câteva minute mai târziu, după ce am adăugat cuişoarele şi scorţişoara. Am putut să îmi văd liniştită de treabă doar după ce am tăiat şi eu alimentarea senzorului. Aşadar, aviz amatorilor sau, mai exact, celor care găzduiesc în bucătărie astfel de minuni ale tehnicii moderne.)

După ce vinul a fiert de s-a transformat în sirop, am adăugat piersicile şi am lăsat să se însiropeze puţin, apoi le-am pus la fiert, la foc viu, pentru 15-20 de minute. Am oprit focul şi am pus dulceaţa fierbinte în borcane (într-un singur borcănel, de fapt), deasupra am adăugat esenţa de rom, apoi am pus capacul.

Este o dulceață foarte parfumată: gândiți-vă la combinația între vin fiert cu mirodenii și piersica foarte coaptă...